DNA face chisăliţă PSD, iar căprarul-şef spune că „moare democraţia”. Ce puşcărie de partid!

Liviu Dragnea a fost condamnat în procesul în care s-a folosit de funcţia în stat (preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman) pentru a lua decizii, pe banii românilor plătitori de taxe şi impozite, în favoarea PSD.
Pentru aşa ceva, evident că, în democraţie, hoţii stau la puşcărie. Şi, într-un târziu, după ce-a dat România peste cap şi-a pompat la greu în aripa penală din justiţie, „Daddy” a ajuns acolo unde ar ajunge oricine care face ca el, în Europa.
Dar ce spuneţi de cazul mafiei PSD de la Arad? E mai puţin grav? Sau este doar o altă faţetă a aceleiaşi cangrene antinaţionale care l-a scos şi pe Dragnea la suprafaţă, pentru a-l duce în cele din urmă la fund?
„Parlamentarii PSD Dorel Căprar, Florin Tripa și Ioan Chisăliță sunt cercetați de DNA pentru mai multe fapte de corupție, între care luare de mită și abuz în serviciu. În același dosar, sunt cercetate alte zece persoane, dintre acestea opt fiind reținute. Este vorba despre șpăgi date la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, însă ancheta a relevat și controlul politic asupra instituțiilor județene, șefii numiți în acestea având obligația de a plăti o taxă lunară la partid, raportată la importanța funcției, dar și să achite alte cheltuieli, cum ar fi cele pentru primirea unei delegații din Japonia. În plus, un inspector școlar ar fi fost demis pentru criticile aduse partidului”, scriu jurnaliştii de la G4media.ro.
La prima vedere, nimic nou: acelaşi partid, cu aceleaşi nenorociri, doar că în altă parte a ţării. Dar să fie în Banat ca la Teleorman? Să recunoaştem, asta vine mai greu de înghiţit.
Şi totuşi, fără să ne concentrăm prea mult pe cazul lui Sorin Grindeanu, cel care a semnat OUG 13 deşi provenea din Timişoara şi nu din Olt sau Insula Belina (deşi a pescuit acolo cu baronul-şef), trebuie să admitem că ţara este numai o cangrenă de tip PSD-ist, în măruntaiele ei, indiferent de regiune.
Sigur, în vestul ţării, în Transilvania în general, „rezistenţa” faţă de cancerul corupţiei totale propagat de PSD a fost mai mare decât în restul ţării. Dar să nu ne facem iluzii că metodele au fost mult diferite prin astfel de zone mai „spălate” ale societăţii.
Cel mai probabil, manevrele de numiri pe funcţii şi „parandărăt” la partid s-au făcut, hai să spunem, mai „decent”, cu mai puţin grobianism, cumva pe modelul de odinioară al celebrului „grup de la Cluj”.
Dar pe fond nu a fost mare diferenţă faţă de Teleorman. Iar pentru aşa ceva, bineînţeles că există cauza „peştelui care de la cap se-mpute”. Tonul l-a dat de fiecare dată Capitala, prea mult influenţată de „teleormanisme” şi prea puţin de „ardelenisme”.
Iar dacă la Guvern sau în Parlament au avut greutate baronii roşii ai sud-estului României, evident că toată „ciuma” pe care ei au indus-o la nivel central s-a răspândit din Alexandria la Arad, din Constanţa la Timişoara.
Sigur, cu tot acest virus al amantlâcului politic sugător de bani, înspre vestul ţării tot nu s-a produs nenorocirea administrativă dinspre sud-est. Prin Transilvania, altfel s-a mişcat treaba, dar oare cum ar fi fost fără influenţa nocivă a centrului centrat pe el însuşi?

Şi-acum se pune întrebarea: este CENTRALIZAREA excesivă cauza tuturor relelor? Pentru că acest dosar al mafiei PSD din Arad, cu ramificaţii spre Timişoara, este produsul unei lumi la care a visat Liviu Dragnea: Teleormania. Adică, România în care baronii fac legea, în care statul nu există şi unde totul trece prin pixul lor şi puterea partidului.
Era altfel dacă Bucureştiul ar fi lăsat mai multă putere regiunilor, judeţelor? Sau chiar mai rău?
Cazul din Arad ridică inevitabil astfel de nedumeriri. Dar esenţa rămâne aceeaşi: atâta vreme cât omul de rând rămâne tolerant cu abuzul politic, când funcţionari acceptă să ocupe posturi pentru a sluji la doi stăpâni, atunci nu sistemul e de vină.
Indiferent că România e una descentralizată puternic sau centralizată la sânge, pe fond nimic nu se schimbă. Vor apărea mereu Căprari şi Chisăliţe gata să facă din puterea lor politică una de tip feudal, în care ei împart joburi şi bani, iar cei „în foame” le sărută inelul şi girează umilinţa la infinit.
DNA face ordine, dar nu suficient. Atâta vreme cât mentalul social nu se schimbă, cât oamenii nu înţeleg să se revolte când apar abuzuri de tipul celor de la Arad sau Teleorman, salvarea nu vine niciodată.
Ne vom învârti mereu în cerc precum căpiaţii şi, când şi când, nişte procurori vor mai sălta nişte îmbuibaţi nesătui.
Acum să bifăm totuşi lovitura procurorilor în caracatiţa din Banat, care vine să spargă gheaţa unei închistări anticorupţie începută odată cu mazilirea lui Kovesi (Tudorel să trăiască!).
Văd că noul Ciolac al PSD arată cu degetul DNA, ca pe vremea mustăciosului, şi spune că a reînceput „telejustiţia”. Întrebare: ştie el vreo ţară în care astfel de cazuri sunt ascunse opinie publice?
Apoi, cică „dacă PSD dispare, democraţie dispare”, ne spune Marcel. Măi să fie, chiar aşa!
Iată de ce trebuie să presăm politicul şi lumea să treacă la nivelul următor: acela în care alesul serveşte votantul, iar funcţionarul nu primeşte funcţia pe bază de plecăciune până la 90 de grade în faţa potentului baron politic.
Zău, ajunge cu-atâtea plecăciuni!

Vino alaturi de noi!


Alătură-te echipei și grupului nostru de Facebook
Este de ajuns sa dai click pe o reclama de pe site, ne sustii!
[cosmin]

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Cmentariile sunt închise

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More