În România există un departament guvernamental aproape necunoscut publicului larg, care administrează sume impresionante din bugetul statului pentru proiecte externe: Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP). Oficial, instituția are scopul de a păstra identitatea românească în diaspora, însă modul în care au fost cheltuiți banii publici ridică semne serioase de întrebare.

Cine conduce DRP și de ce este controversat?

În prezent, secretarul de stat al DRP este Cristina-Lavinia Arnăutu, care preia conducerea într-un moment în care instituția încearcă să își refacă imaginea și să instaleze un management mai transparent al fondurilor. Precedentul mandat al lui Gheorghe‑Florin Cârciu (2020–2023) a fost marcat de critici ferme legate de alocarea discreționară a fondurilor publice, favorizarea anumitor organizații civice de partid și structuri religioase apropiate politic, precum și lipsa transparenței în administrarea programelor pentru diaspora.

După ieșirea sa, Cârciu a intrat pe un traseu „normal” de carieră, însă rămân semnele de întrebare asupra modului în care s-au gestionat milioanele de euro în acea perioadă, sume care au fost direcționate mai degrabă către rețele politice și biserici, decât către comunități independente.

Fonduri imense, rezultate discutabile

Departamentul virează anual milioane de euro către proiecte externe pentru românii din afara granițelor. Oficial, banii sunt destinați promovării culturii, educației și menținerii legăturii cu România. În realitate însă, fondurile ajungeau pe vremea lui Gheorghe‑Florin Cârciu adesea la:

• Asociații civice de partid, adesea fără criterii obiective de selecție;

• Biserici ortodoxe din diaspora, care atrag cea mai mare parte a banilor, fără audit riguros;

• Organizații care deja beneficiază de resurse considerabile, în timp ce alte comunități românești independente sunt neglijate.

În total, în perioada mandatului lui Cârciu, se estimează că au fost virați peste 100 de milioane de euro, bani care ar fi putut fi folosiți pentru educație, sănătate sau infrastructură în România. Această distribuție a creat un sistem opac și vulnerabil la abuzuri, în care banii publici nu au fost folosiți pentru dezvoltarea reală a comunităților românești.

Favoritism și politizare

Criticii sistemului acuză că alocările DRP favorizau organizații apropiate puterii și consolidau un mecanism de clientelism politic. Lipsa transparenței și a criteriilor clare de selecție au alimentat percepția că fondurile publice erau folosite pentru interese politice, nu pentru scopul declarat, sprijinirea românilor din diaspora.

Cu sosirea Cristinei-Lavinia Arnăutu, departamentul încearcă să corecteze aceste practici, dar provocarea principală rămâne reforma culturii instituționale, astfel încât fondurile să fie gestionate responsabil și transparent.

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni are un scop teoretic nobil: menținerea legăturilor cu românii din afara țării. În practică însă, milioane de euro au fost direcționate către asociații civice de partid și biserici ortodoxe, iar modul de administrare al lui Gheorghe‑Florin Cârciu a lăsat urme controversate în istoria recentă a DRP.

România trebuie să prioritizeze controlul și responsabilitatea fondurilor publice, pentru a proteja contribuabilul și pentru a sprijini comunități reale, nu rețele politice sau instituții favorizate. Mandatul actual al Cristinei-Lavinia Arnăutu este o oportunitate de a readuce transparența și buna administrare la un nivel acceptabil, dar provocările rămân mari.