Pro integrare

Concepția “răul mai mic”

- Advertisement -

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Am observat de-a lungul anilor această greseală conceptuală care în timp a prins la o destul de mare nișă de public. Și miar face plăcere să o explic foarte vizual, cu un desen.

Din punctul meu de vedere, bătălia dintre evoluție si involuție e vesnică, perpetuă, si echilibrată.

Vreau să întelegem acest aspect ca fiind parte din echilibrul de forțe care nu permite să ne autodistrugem facând salturi prea mari nici în sus nici în jos.

Hai să începem prin a defini o unitate de măsură a echilibrului de forțe. Putem să o numim de exemplu Un Norm.

Bun. Facem o analiză.

1. 1 Norm în sus sau în jos este o evolutie normală. E natural. Natura face pași înainte și înapoi, în sus și în jos. De exemplu de la nomal la un pic mai bine e un pas natural evolutiv aceptabil, la fel cum poate fi natural și un pas involutiv de la normalitate spre un rău mai mic. În cazul de la normalitate în jos la un rău mai mic este fără îndoială o involuție, însă să nu uitam că viața, și existența, și natura, și orice, au urcușuri și coborâșuri. Vreau să spun ca orice urcuș sau coborâre de o unitate Norm pe scara asta lu´ Tio Enfa, o putem considera naturală. Atenție ca nu mă refer dacă ne place sau nu ce se întâmplă. Asta e un doar un detaliu nesemnificativ în evoluția lucrurilor.

Deci putem spune că de la răul mai mare la răul mai mic este o evoluție. Iar de la răul mai mic la răul mai mare este o involuție. Și e clar ca lumina zilei că orice om normal la cap preferă evoluția in locul involuției.

2.  2 Norm în sus sau în jos deja generează două categorii de persoane.

Pe de o parte visători optimisti care visează la un pic mai mult decât poate sa aprobe natura prin regulile ei, dar simplul fapt de a visa la mai mult și la mai bine e un concept evolutiv și productiv. Nu e exagerată masura de 2 Norm dar deja e un pic peste cât poate duce natura.

Pe de altă parte avem pe pesimistii negativi care din start au o gândire involutivă. Ajunși aici trebuie totuși să specificăm ca e mult mai ușor sa se întâmple lucruri negative puternice decât pozitive puternice. Salturile în sus obișnuiesc să fie mici și tocmai din această cauză trebuiesc muncite asiduu și constant. Fac o paranteză cu bursa. La bursă se spune că preturile urcă pe scări și când coboară, coboară pe tobogan.

Tocmai de aceea țin să fac cumva să se observe că de la nivelul Rahat până în gât” la nivelul ”Răul mai mic” este deja un salt evolutiv de două unitați de masură pe scara Tio Enfa. Deci dacă suntem în rahat până în gât, un salt de două unități evolutive în sus este oricând binevenit.

3.  Trecem la capitolul 3 Norm.

Dacă am vorbi de 3 Norm în jos, deja vorbim de catastrofe ale umanității. De exemplu războaie. Un război te poate coborî foarte brusc de la normalitate până la orice nivel de involuție.

Dacă vorbim de 3 Norm în sus, deja e foarte dificil. Va rog să ne aducem aminte cum se spune la bursă că prețurile urcă pe scară și coboară pe tobogan. În jos putem avea coborâri bruște, însă în sus nu prea ne permit regulile naturii. Așa ca dacă suntem realiști și normali la cap, orice pas în plus în sus va trebui să îl acceptăm cu smerenie și recunoștință.

4. Cu cât mai multe unități despart realitatea în care ne aflăm cu obiectivul propus va trebui să ținem cont de tot mai mult timp pentru a urca corect pe scările respective. Aș pune ca exemplu, că de la rahat până în gât și până la normalitate există câteva scări de urcat, adica respectiv trecând prin răul mai mare, apoi un rău mai mic și apoi la normalitate, și e aproape imposibil din punct de vedere natural să sărim de la rahat pâna in gât la mult mai bine. E necesar sa ne raportăm corect la realitate. Nu de alta dar ca să nu construim o utopie. Salturile mari si in scurt timp sunt utopii. Iar cine vă va vinde aceste concepte care nu corespund niciunei realități înseamnă că sunt manipulatori. Indiferent că sunt manipulatori cu bună știință sau manipulatori din cauza greșitei percepții a realității, dar tot utopie se numeste. Iar utopiile pot deveni toxice, mai ales în cazul în care oamenilor li se promit mari schimbări în scurt timp și li se inoculează ideea că e posibil. Altfel spus, și se vinde oamenilor ca ceea ce nu s/a realizat în zeci de ani, li se va realiza în urmatorii ani. Tocmai de aceea, ajuns in acest punct, subliniez importanța vitală de a începe să construim proiecte de țară, și nu doar proiecte de partid care au obiective pe mai puțin de 4 ani.

Rezumat

1. Să fim realisti. Fară să ne situăm de formă realistă în timp și spațiu, nu vom putea concepe proiecte de țară.

2.  Să fim optimisti. Chiar dacă pe parcurs facem și pași inapoi, asta face parte din marele joc al naturii. Trebuie acceptat si gasite soluțiile pentru a merge înainte.

3.  Să ne punem niste obiective realiste in planurile de țară. Atât ca timp de excuție cât și ca obiective de atins. 

- Comunitatea Diaspora -

- Advertisement -

Comentarii
Loading...