Ultimate magazine theme for WordPress.

Regimurile patrimoniale pentru cupluri internaționale

0 16
Normele UE privind regimurile patrimoniale ajută cuplurile internaționale căsătorite sau aflate într-un parteneriat înregistrat să își gestioneze proprietatea în viața de zi cu zi și să o împartă în caz de separare sau de deces al unuia dintre soți/parteneri.Termenul „cupluri internaționale” desemnează căsătoriile și parteneriatele înregistrate încheiate între cetățeni din UE sau din afara UE care:

  • locuiesc în UE și au naționalități diferite sau
  • locuiesc într-o țară din UE care nu este țara lor de origine sau
  • nu locuiesc în UE dar au active într-o țară din UE.

Norme și proceduri

Normele UE privind regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale se aplică în 18 țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și Țările de Jos.

Aceste norme stabilesc:

  • instanța națională competentă să se ocupe de cazurile legate de regimurile patrimoniale ale cuplurilor
  • legislația aplicabilă în cazul respectiv (poate fi legislația unei țări din UE sau a unei țări din afara UE) și
  • normele privind recunoașterea și executarea într-o țară din UE a unei hotărâri pronunțate în altă țară din UE.

Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Regatul Unit, România, Slovacia și Ungaria nu aplică normele UE privind regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale. În aceste țări se aplică legislațiile naționale.

Normele UE privind regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale nu acoperă aspectele legate de:

  • drepturile legale ale soților/partenerilor
  • existența, validarea și recunoașterea unei căsătorii/unui parteneriat (competența de a defini familia și căsătoria intră sub incidența legislației naționale)
  • obligațiile în materie de întreținere care le revin soților/partenerilor după divorț/separare
  • succesiunea la patrimoniul soțului/partenerului decedat.

Exemplu

Normele UE privind regimurile patrimoniale aduc siguranță juridică

Marie din Belgia este căsătorită cu Alain, cetățean francez. Căsătoria a avut loc în Belgia, țară în care cei doi locuiesc permanent. În absența unui acord cu privire la legislația aplicabilă, regimul lor patrimonial va fi reglementat de dreptul belgian. După câțiva ani de la căsătorie, ei au cumpărat o casă de vacanță în Franța, pe lângă proprietatea din Belgia.

În caz de divorț, instanța competentă va trebui să se ocupe și de împărțirea bunurilor patrimoniale (care includ proprietățile din Franța și Belgia).

Ce țară are jurisdicție în acest caz?

Deces, divorț/separare legală, dizolvarea parteneriatului înregistrat

În caz de deces al soțului/partenerului, instanța din țara UE competentă să se ocupe de succesiunea persoanei decedate se va ocupa și de aspectele legate de regimul patrimonial al cuplului.

În mod similar, instanța din țara UE competentă să se ocupe de divorț/separarea legală sau disoluția parteneriatului înregistrat se va ocupa și de aspectele legate de regimul patrimonial al cuplului.

Alte cazuri

În alte cazuri, instanța competentă să se ocupe de regimul patrimonial al cuplului va fi instanța din:

  • țara UE în care își au reședința obișnuită ambii soți/parteneri sau, dacă acest lucru nu este posibil,
  • țara în care au avut ultima reședință obișnuită ambii soți/parteneri sau, dacă acest lucru nu este posibil,
  • țara în care se află reședința obișnuită a pârâtului sau, dacă acest lucru nu este posibil,
  • țara naționalității comune a soților/partenerilor sau, dacă acest lucru nu este posibil,
  • țara în a cărei legislație s-a constituit parteneriatul înregistrat.

Acordul privind alegerea instanței

Dacă nu este vorba despre succesiune sau divorț/separare legală ori disoluție a unui parteneriat înregistrat, soții/partenerii înregistrați pot conveni să redacteze un acord privind alegerea instanței. Acesta trebuie să fie scris, datat și semnat de ambele părți. Soții/partenerii pot selecta una din următoarele opțiuni:

  • instanțele din țara UE a cărei legislație se aplică regimului lor patrimonial sau
  • instanțele din țara UE în care s-a încheiat căsătoria/s-a înregistrat parteneriatul.

Dacă o țară din UE nu recunoaște căsătoria/parteneriatul înregistrat în relație cu derularea procedurilor privind regimul patrimonial, vă puteți adresa unei instanțe din orice țară din UE în care există un factor de legătură.

Legislația aplicabilă și acordul privind alegerea legislației

Soții/partenerii înregistrați pot conveni să redacteze un acord oficial privind alegerea legislației care se va aplica regimului lor patrimonial. Acest acord trebuie să fie scris, datat și semnat de ambele părți. El poate fi redactat înainte, la încheierea sau în timpul căsătoriei/parteneriatului înregistrat. Soții/ partenerii pot opta pentru:

  • legislația țării de reședință a ambilor soți/parteneri sau
  • legislația țării de naționalitate a unuia dintre soți/parteneri sau
  • legislația țării în care este înregistrat parteneriatul, dacă este vorba despre un parteneriat.

În baza normelor UE, legislația țării (din UE sau din afara UE) care se aplică regimului dumneavoastră patrimonial acoperă toate activele dumneavoastră, indiferent de locul în care se află.

Dacă nu ați redactat un acord oficial privind alegerea unei anumite legislații, se va aplica:

  • legislația țării în care s-a aflat prima reședință comună a soților după căsătorie
  • legislația țării a cărei naționalitate o aveau ambii soți în momentul căsătoriei
  • legislația țării cu care ambii soți aveau legătura cea mai strânsă în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele
  • legislația țării în care s-a înregistrat parteneriatul, dacă este vorba despre un parteneriat.

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești

Hotărârile judecătorești cu privire la aspecte patrimoniale pronunțate într-o țară din UE sunt recunoscute în alte țări din UE fără nicio procedură specială. Totuși, executarea lor nu este automată și necesită o hotărâre de încuviințare a executării. Țara UE în care trebuie executată o hotărâre judecătorească poate refuza să recunoască hotărârea respectivă dacă aceasta:

  • este în mod clar incompatibilă cu politica publică
  • contrazice o hotărâre judecătorească anterioară cu privire la aceeași chestiune.

Instrumentele autentice (de cele mai multe ori actele notariale) sunt recunoscute și executate în același mod ca si hotărârile judecătorești.

Legislaţia UE

- Advertisement -

Comentarii
Loading...